Incepi prin a-mi raspunde:” nu-i adevarat, nu ele imi conduc viata, ci eu le conduc pe ele”…hmmm, oare? Sa ne gandim putin, daca ele nu te conduc, cum se face ca nu te poti opri cand doresti?
Dependenta de droguri este o dependenta obsesiva de droguri legale si ilegale. Drogurile pot fi medicamente prescrise, droguri ilegale si alcool. Desi un dependent poate folosi mai mult de un drog, de obicei are “un drog preferat” – acesta constituind cea mai puternica dependenta.
Un om cazut in patima drogurilor poate fi dependent emotional, fiziologic si/sau fizic, in functie de drogurile folosite. Dorintele lui intense il pot determina sa recurga la orice mijloace pentru a obtine drogul. Cea mai importanta prioritate a unui dependent este satisfacerea dorintelor – chiar si cu pretul a tot ce era important candva pentru el: servici, casa, prieteni si familie.
Cauti un ajutor? Noi suntem gata sa ti-l oferim, sa-ti intindem o mana acolo unde soarele nu pare sa mai rasara!
De la vorbe fapte e cale lunga. Iti spune cineva care a avut o prietena dependenta de asa ceva. Cineva care era sa isi distruga viata din cauza lucrurilor astea.Cineva care a fost dependent, a pierdut pe cineva DEFINITIV ( pt ca a pierdut lupta ). Vorbesc din prisma celui care isi asculta prietena la telefon plangand, spunand ca in asa zisul centru de dezintoxicare din bucuresti ( Floreasca parca ) , sunt oameni care vand droguri in incinta ! Ce ajutor primesti de la asa zisele institutii guvernamentale ? Nici unul. Iti spun sigur. Primesti sfaturi, cum sunt si aici
Insa de la sfat, la fapt, a fost nevoie sa se piarda o viata. Si daca am reusit, nu a fost datorita statului, nici a familiei, nici a alt-cuiva. A fost datorita mie, si VOINTEI ! Romania NU ARE programe adevarate de sprijinire a dependentilor de droguri ( cocaina-heroina-amfetamine ).Nu are centre adevarate, nu are infrastructura, nu are nimic. ARE DOAR IDEI ! ATAT !
De: Florin pe septembrie 1, 2009
la 17:44
Florin, iti dam dreptate in tot ceea ce ai afirmat.
Aceste programe initiate de catre organizatiile guvernamentale, cum ar fi infiintarea centrului de dezintoxicare de care ai amintit, sunt facute cu cap si in mod normal ar trebui sa dea roade. Dar pe drumul pana la obtinerea rezultatului exista oameni, oameni care sunt angajatii acelor centre si iau contact direct cu cei care trebuie ajutati, oameni al carui scop este doar sa isi castige salariul, exista NEPASAREA care duce la agravarea situatiei celor aflati la nevoie. Exista programe care ar putea fi functionale dar nu exista personalul corespunzator, care oricat de pregatit profesional este, nu poate constitui o echipa care sa functioneze in stransa legatura in vederea atingerii scopului.
Asa cum ai zis si tu vointa este ceea ce fara de care nu se poate ajunge la remediu in aceste cazuri. Poti beneficia de o multitudine de tratamente si de sfaturi, dar daca nu ai vointa nu rezolvi nimic. Scopul nostru este cunoasterea si comunicarea, noi intr-adevar oferim sfaturi, idei, consiliere. Dar asta e ceea ce putem face si chiar o putem face bine, gandeste-te ca pentru a avea vointa iti trebuie o motivatie, motivatie pe care, spre surprinderea multora, noi o putem insufla.
De: ATD pe septembrie 1, 2009
la 19:49
Mie nu-mi face placere sa vorbesc despre subiectul asta, pentru ca am multe sentimente pe care spun ca am reusit sa le reprim in ultimul timp.E greu insa cand o data pe an, ma duc la un mormant, si pe o piatra de marmura scrie : ” Si eu am fost ca tine, cel ce mergi pe acest pamant.. si tu ve fi ca mine, tarana intr-un mormant”. Totusi ati atins o problema care e intradevar fosrte sensibila. Si anume personalul. O alta ”inside story” din acea perioada imi aduce aminte de faptul ca persoanele de acolo, se purtau cu si cu ultimii oameni ? De ce ? Pentru ca persoanele de acolo ii vedea din perspectiva omului care e nevoit ( pe un salariu mizer ) sa aiba grija de ”un copil bogat pe care parintii l-au scapat din lesa” ! Asta era sentimentul general. Nu stiu daca aceste persoane ar trebui sa urmeze niste cursuri pt asa ceva in prealabil. Cei care sufera de aceasta dependenta, sunt diferiti fata de omul care se prezinta la urgente in mod normal.Increderea in ei,conditia psihologica, e FRAGILA.Cand tu ca si cadru medical ii arunci metadona cum ai arunca un covrig unui caine pe strada si ii spui : ” ce faci figuri ? fitele voastre v-au adus aici ! ” , nu faci altceva decat sa-i sapi groapa.. MA rog, as putea discuta cateva nopti de acest subiect, insa nu stiu cat de interesati, sau placut e pentruu cineva.. Inteleg ca gestul vostru e nobil si apreciabil, insa, eu sunt un EX consumator, care a vazut sistemul, si constiinta ma impinge sa fiu sceptic atunci cand vine vorba sa trecem de la vorbe scrise la fapte
Va apreciez, sincer.. Insa nu stiu cata lume va asculta..
De: Florin pe septembrie 1, 2009
la 21:15
Asociatia noastra activeaza din 2002. Avem o multitudine de realizari de care suntem mandri si care ne fac sa ne simtim de folos (si asta nu o considera, te rugam, ca pe o chestie fara noima sau pompoasa), iar ceea ce am facut este o garantie ca vom putea continua. Aici nu vor aparea date personale sau cazuri anume in care am reusit sa ne implicam.
Te intelegem foarte bine si stim exact toate perioadele prin care ai trecut. Ceea ce de fapt a fost un cosmar in perioadele ireale in care totul parea normal, s-a transformat in cosmar pentru tot restul vietii. Pentru ca nu poti uita, pentru ca nu poti accepta si pentru ca nu poti vorbi.
Accepta sa vorbesti cu noi totusi, chiar daca prin propria vointa ai reusit sa depasesti bariere greu de trecut, macar incearca.
Revenind la sfarsitul comentariului tau…”cata lume va asculta?” Nu-ti poti imagina cata lume a ascultat si speram ca va asculta in continuare, exista multi care vor citi ce se intampla pe acest blog fara sa dea nici un semn, pentru ca dupa un timp sa aiba curajul pentru un prim pas.
De: ATD pe septembrie 2, 2009
la 03:34
E ingrozitor si in acelasi timp foarte dureros cind atatia tineri isi pierd viata din cauza acestor “porcarii” (fie-mi iertata expresia)..
Aceasta este cea mai actuala problema a societatii, nu doar in Romania, ci in intreaga lume, sa nu mai vorbim de Rusia unde copii la varste fragede sunt dependenti de droguri, alcool, mirosul de bioxid de clei si alte lucruri…e mare pacat ca indiferenta ne ucide si ca nimanui nu-i pasa de cele ce se intimpla in jur..caci nimeni, (recunosc) nici eu, nu ma apropii de un drogat/alcoolic cand se simte rau ca sa-i ofer ajutorul cind are nevoie, pentru ca posibil suntem prea plini de noi, prea fericiti ca sa vedem nenorocirea altora..sau poate avem frica de ei..sau….nu o facem din diferite motive..
suntem foarte critici si “corecti”…maxim de nepasatori..si e mare pacat ca nu stim sa oferim ajutorul acestor bieti oameni care au pornit pe cai gresite, din diferite motive…Insa sunt sigura ca cu mai multa incredera, compatimire, intelegere, bunatate si ajutorul luiD-zeu vom reusi sa-i ajutam p cei care sunt constienti ca au nevoie de asta, si isi doresc viata, nu moartea.
De: Si_Monique pe septembrie 2, 2009
la 01:01
Si mai ales nu avem incredere, nu? De ce sa avem totusi incredere cand ne lovim la tot pasul de prietenii false, oameni ingrati si lovituri sub centura? Dar de ce sa nu acceptam? Nu noi suntem cei care poate le-am permis sa se intample? De ce suferim din dragoste tanjind totusi la ea? Care e diferenta in a iti fi rau dintr-un esec in dragoste si in a iti fi rau dupa consumul de droguri?
Intr-adevar, suntem totusi oameni dar avem toti slabiciunile noastre, indiferent de ce aratam altora sau chiar noua.
Ajutorul il putem acorda numai impreuna, uniti, atunci exista cele mai multe sanse sa reusim. Poate sunt multi care cred ca se pot descurca singuri, insa experienta ne-a demonstrat ca “unde-s multi, puterea creste”.
Nu fiti sceptici, e nevoie de toti si de putinul pe care il poate acorda fiecare pentru altcineva.
De: ATD pe septembrie 2, 2009
la 03:57
Il salut respectuos pe domnul Remus Lucian , creierul acestei asociatii care ajuta tinerii sa evolueze normal .Este cel mai frumos blog pe care l-am vazut .
De: leon pe septembrie 2, 2009
la 12:05
Sooper blog si articol..va urez multa bafta pe viitor si la cat mai multe oportunitati si ocazii de a pune in practica ceea ce faceti!Felicitari!
De: ella pe septembrie 3, 2009
la 17:06
mda multe fatete ale aceleiasi realitati….cum sa previi, cum sa stopezi…cum sa faci una, cum sa faci alta cu oameni care isi aleg singuri destinul. Observ din ce in ce mai mult cum calaii pozeaza in victime. Pai sa ne uitam si la o alta fata pe care o are aceasta problema, una dintre miile care pot fi discutate si ma refer la pericolul pe care il reprezinta dependentii pentru populatie. Ar tb sa fiu intelegator in momentul in care un dependent incearca sa vanda moartea alba copilului meu doar ca sa isi faca rost de o doza. Ar trebui sa imi curga lacrimile siroaie pt ca din lipsa banilor trebuie sa ma feresc de ei noaptea sa nu ma fure sau … Adunati in haite devin si mai periculosi, mai ales cei care iau halucinogene. Ar trebuii sa fiu solidar cu durerea lor cand o parte destul de importanta din bugetul miniisterului sanataii pleaca spre ei in loc sa plece spre compensarea medicamentelor pentru pensionari. Mda atata egoism si egocentrism n-am vazut decat foarte rar. Vai ce rau imi este…dar cati dintre ei isi pun problema de cat rau au facut in jur?….curios daca vreunul constientizeaza dincolo de propria persoana
De: snake75 pe septembrie 8, 2009
la 14:59